Materiali uno, la città.


[MT 0] I luoghi: Roma, Lecce.

[MT 1] Se uuàrdau ‘nnàura fiàta allu specchiu mentre ca si ‘ssucava li mani cu ‘nnu fazzulettu de carta te cessu. La giacca paria cussì lucida ca malgradu la sciurnata cussì pallida e smunta ca lu culure era biancu nettu. Mesciu Buroni spicciau cu ‘ssi ‘ssuca li mani e piiàu li fogli ca tenìa ‘mpuggiati subbra lu mobile te lu specchiu. Dese ‘nnaura letta alli foji e pijàu lu corridoiu te coste allu bagnu. Passau dinanzi a ‘nnu corazzieri. Poi ‘nannzi a ‘nnauru corazzieri. Alla fine trasìu ‘ntra ‘lla camera te li deputati, versu lu scrannu sou. Prima cu ‘ttrasa l’era parsu cu ‘ssente n’applausu pe ‘qquarcunu. Osce se parla de alimenti adulterati. Nu ‘sta ‘ssuccedìa nienti e paria ca nu ‘ccera nuddhu dibbattitu. L’ipotesi cu ‘sse minte ‘ntra lu cuerpu qualche cosa de stranu è stràusa ipotesi assula e de spaventu. ‘Ncera chiu de unu, da ‘ddhintra ca stia alteratu pe ‘ccuntu sou. Buroni stia cullu stomaco vacante e nu ghigno fra li dienti. Tenìa quarantacinque anni, l’età ‘bbona cu’eddhra istu de tuttu ca l’ha ‘ppassatu annanzi e cu ‘nu eddhra pijatu posizione subbra de nienzi. Lu parlamentu era ‘nu pretestu comu ‘nnauru cu stèscia luntanu de casa, possibbilmente largu de mujèresa. Mesciu Buroni, inattaccabbile cristianu.
Merculedia ’’bbespera, alle quattro spaccate, Buroni si settau subbra la seddhra soa, cacciau te pauda ‘na caramella alla frutta, aprìu l’involucro e ‘ncignau ‘sse fazza la ùcca.
Mesciu Buroni ìa pijatu lu izio te le caramelle cu ‘sse ‘llea ‘nnu iziu e tanti auri tic ca l’erane enuti ‘ntra sti anni.
Se ‘sta ‘nvicinava lu mumentu cu pija uce cullu discorsu sou, pijàu ‘nnu spiru largu. Alcuni pariane attenti, autri nu ‘sta ‘sse ne futtinne. Buroni fice ‘ddo cunti mentali de tiempi ‘ncapu a poi ‘ncignau cu ‘llegge. Senza paura cu ‘llu cacciane via te lu partitu, anzi peccene ormai stia cu ‘sse ne torna a casa per sempre. Lu cibu ète vita. La vita nu ‘fface nienti. La vita eta ‘na menzogna e nui ‘nci simu intra ogne ‘ggiurnu cu ‘nnipocrisia assurda. Cu ‘lle parole, cu ‘lla politica, cu ‘lli muerti ‘ccisi. E ciueddhri se còtula contru sta merda. “La vie est en merde uncroyable” fose l’ultima frase te lu Buroni. Pigghiàu li fogli e se ‘nde scìu per sempre.

[MT 2] – Certu ca marìtuta ete propriu nu cujune, ma de quiddhri ‘bboni. Anzi ete propriu ‘nnu pampasciune. Ma a istu ? – Otellu tenìa ancora ‘nnu pede de fora ‘lle mutande, ‘nterra. Sta ‘sse le ‘nfilava. Na sigaretta ‘ddumata ‘ntra ‘lla ucca l’unfumicava tutti li musi. Sta ‘rredìa e nu ‘ssapìa se ‘sta risata era ‘nnu residuo istericu pe ‘lla situazione. La Clelìa, e l’Otellu ìane ‘ppena spicciatu cu ‘ffanne l’amore. La Clelia era mujere de Mesciu Buroni, lu parlamentare, pe ‘ccirca ‘ddo fiate e ddhre ‘ddo fiate pe ‘ddo ure alla semana erano maritu e mujere. Chiui ca ‘nnamante, l’Otellu era nu maritu officiosu e ‘ngarbatu. Almenu cussì se decìanu quannu se scangianne li regali pe ‘ppasca e pe ‘nnatali. Lu Buroni nu ‘ssospettava nienzi. La Clelia tenìa trent’anni ed era propriu beddhra. Se tenìa allenata. Maritusa nu ‘lli mancava tantu e quarche fiata riuscìa puru ‘llu fazza curnutu quannu essìa alla televisione. L’Otellu grazie alla Clelia s’ia sistematu ‘bbonu ‘bbonu. ‘Na decina te anni prima ìa enutu a Roma cu studia e ‘ncìa rimastu tra na fatìa e ‘llaura e tra ‘nna laurea e ‘nnu ministeru, de amore s’intende.

[MT 3] Ma l’ha isti ‘ddhri doi? Nòne, quali ‘ddoi? Addhài, la seconda fenescia a sinistra, allu terzo pianu, lu quagnòne e la fìmmena, ‘ntra ‘llu liettu. Pecciène, ‘nc’è quarcosa te stranu? Nòne, nienzi. L’addhru uardàti pe ‘nna trentina de secondi, ma nun’c’è nienzi te stranu. Turnamu alla fatìa. Buenu, turnamu alla fatìa. Allora, la portiera a ‘bbessuta a menzatìa e menza e ha ‘tturnata all’una e nu quartu. – Tenìa quarchecosa?
– 'nce 'ssensu ?
– Portava ‘na ‘bbusta, quar cosa, ce ‘ssacciu, nu cappieddhru a ‘mmanu.
– Sìne, portava sortantu nu cappieddhru a ’mmanu e quannu ha ‘bbessùta nu ‘llu purtava filu. Guarda, guarda, ancora ‘ddhri doi. Pare ca tenenu intenzioni serie. Quiddhre ca mancane a ‘ttìe. Ci sape a ‘cce ura spìcciane osce. Suntu le tre menu cinque. S’ha ‘ffermatu ‘nnu taxi ‘nnanzi lu purtune.
– Ma comu fanne cu ‘ssapenu ca ha stata la portiera?
– Perché era l’unica ca putìa trasire e ‘bbessìre quannu olìa.
– E lu cappieddhru ce ‘c’entra?
– Peccène, ‘ddhri doi ca spiavi ce ‘ccentrànne ?
– Nu ‘bbusàre cchiùi ‘ddhru verbu.
– ‘Nde pàganu cu ‘uuardamu? Allora cittu e uàrda.

[MT 4] Moira ragioniera impiegata comu portiera. Attualmente pe ‘nnienti stabile ‘ntra ‘nnu palazzu quartiere centru. Sta ‘ccerca sistemazione non necessita quantu mujere. Aspira non come sopra cu ‘ggentilezza cu ‘bbèssa pijata. Cussì succede ca Moira puru osce ha spicciatu cu ‘ffatìa. Ovveru ha spicciatu cu ‘sse ‘ssetta e cu compila nu giornale enigmistico a casu o cu ‘sse lassa cullare te la musica de ‘nna radio. L’erane portatu nu computer, ultimamente, e iddha, ogne tantu lu usava cu ‘sciòca. Stìa ancora nervosa pe ‘llu furtu de ‘ddo semàne prima.

[MT 5] ‘ntorna matina.
se ‘llea li causi de sonnu e scinde de lu liettu. Cussì se pote fare. Minte la moka subbra lu fuecu e ‘ntra ‘ddhru tiempu se minte la maja. Cussì se pote fare. Lu cafè è prontu. Vistu ca ’ncete se ‘dduma ‘na sigaretta e ‘ntra lu tiempu se la fuma e piensa a ‘cce ha ‘ssuccessu la sira prima.
Nu ‘bbulìa ‘nci piensa mutu, tant’è ca li tocca cu ‘n ci piensa.

[MT 6] none none none, nienzi veru, pe 'mmie a fattu bonu, cussì s'erane 'ffare tutti e cussì meju pe 'tutti ca mancu 'nci cridi, meju cu scappi de susu cu scivoli sutta e 'ccu rimmani, meju cussine. none none none La vie est en merde uncroyable e non è il primo a dirlo si figuri, c'è stato qualcun'altro prima di lei, è una questione di ciclicità, tutto è reversibile, entropia, accidenti, ne ha sentito mai parlare lei, lei, queste mutande cosa fa ancora, guardi che è finita da un pezzo, chiudiamo tutto qui, si, è in vendita, nient'altro, entro fine mese ci saremo liberati di tutto, una cosa alla volta, c'è posto per lei, pure.

[MT7] 'ntorna matina. sta fiata pija la machina e portandilappressu fincha pueti, filu buenu sai, nun ci simu, t'essi dittu ca lu carrozzieri ulia centucinquanta, 'nda purtati ottanta, ce'bboi cui tieni la machina, none none, vidi cu 'tte liei de nanzi, sannutu ca nu'ssì auru, sine, sannutu de zanche tie e dd'hra fessa ca te puerti deretu, de sutta lul liettu cu nunci iessi chiui, filu alla lammia cu 'nnu 'tte ide. sannutu senza nienti ca do' dienti.

[MT 8] anche perché con lei mi sembra di essere stato chiaro in fondo si trattava di amicizia finchè ce n'è stata abbastanza bene anche da parte sua poi basta, avanti indietro indietro avanti, avanti dentro, stop. lei era d'accordo e a quanto pare perfino suo marito, per quanto distante, per quanto nella capitale, tre giorni alla settimana sembrano molti o sembrano pochi a seconda di come vengono riempiti, ci ho provato, ci sono riuscito, la prossima volta con chi potrebbe essere? sempre che non succeda come con lei, insomma sì, chi dei due fosse il sotto scorta proprio non si capiva.

[MT 9] e queste cosa sono, foto, no, no, aCCiDeNTI.